
Știu, e greu de crezut, e greu de acceptat, dar chiar e ok să nu fii ok.
Suntem oameni, suntem imperfecți, suntem bușiți, suntem fragili. Toți. Niciunul nu scapă de asta. Avem momente bune și momente mai puțin bune; trecem prin frică, îndoială, boală, suferință, singurătate, gânduri rele, tăcere. Și parcă „dăm de sfârșit”, parcă „ne pică ceru-n cap”, parcă „am ajuns la capătul puterilor”, parcă „așa nu se mai poate”, parcă…
Dragă… E ok să nu fii ok.
Te înțeleg.