Tocmai intrasem în clădire cand bărbatul cu chelie m-a întâmpinat cu o poveste de demult, despre un accident care i-a schimbat viața complet. Cicatrici, zile în comă, leziuni cerebrale, vulnerabilitate psihică. După cinci minute de stat împreună, bărbatul îmi zâmbi și-mi mulțumi pentru simpla ascultare. Imi mulțumi pentru că am fost acolo, simplu. Imi mulțumi pentru că nu am plecat sa-mi încep rapid sarcinile de lucru…
Această situație de la locul de muncă mi-a amintit de următoarele cuvinte: „fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire şi încet la mânie” (Sfântul Apostol Iacov).
Când lucrezi cu oameni – indiferent de trecutul lor, stilul de viață, sănătate mintală sau vârstă – trebuie să le asculți poveștile, să-i lași să-și împărtășească durerea și să oferi pace, încurajare sau disciplină prin răspunsurile tale. Și, pe deasupra, trebuie să înveți să te controlezi într-un mod remarcabil pentru a nu ajunge rapid la mânie.
De ce? Pentru că „dacă mânia prinde rădăcini în inima ta și devine o ranchiună sau un spirit neiertător, te poate distruge” (John Piper). Apoi urmează sfârșitul oricărui contact cu cealaltă persoană.
Și nu vrei asta.
Hei… Iei tu aminte la spusele Sfântului Apostol Iacov?
CERC de sprijin 