Câteva observații:
- Metodele obiective de măsurare a activității fizice, cum ar fi un pedometru sau un monitor de ritm cardiac, pot fi mai eficiente decât intervențiile bazate doar pe raportare sau pe înregistrarea într-un jurnal.
- “Lucrul” împreună și activarea sub formă de mesaje text, mementouri și calendare are un efect încurajator la persoanele cu tulburări psihotice.
- Intervențiile care se concentrează pe activități fizice viguroase, de mare intensitate, cum ar fi aerobicul, par mai puțin eficiente. Prin urmare, mișcarea nu trebuie să fie prea ușoară, dar nici prea grea.
- Exercițiile se pot face într-un mediu structurat, supravegheat, cum ar fi o sală de sport.
- Un stil de viață sănătos încurajează ca activitatea fizică să fie încorporată în viața de zi cu zi.
- Persoanelor cu tulburări psihotice le poate fi mai dificil să-și concentreze atenția asupra mai multor scopuri deodată. Acest lucru este important de știut, mai ales că există adesea mai multe domenii în care se doresc modificări comportamentale, cum ar fi medicația, fumatul și scăderea în greutate. Prin urmare, este mai bine să fie abordate mai multe scopuri secvenţial (pe rând) decât simultan.
O concluzie la setul de articole “Sportul și sănătatea psihică” este că exercițiul fizic are potențialul de a aduce o contribuție importantă și pozitivă la recuperarea pacienților cu tulburări psihotice și ar trebui să ocupe un loc proeminent în arsenalul terapeutic.
CERC de sprijin 