Nu știu dacă îți poți imagina sau dacă are sens pentru tine ceea ce îți voi povesti, dar tot o voi face!
Aud adesea vorbindu-se despre ACASĂ. Întrebați sau ne-ntrebați, cei 90 de pacienți care locuiesc în centrul psihiatric unde lucrez, au răspunsuri foarte diferite.
Unii visează să se întoarcă acasă – la casa care nu mai există sau nu le mai aparține. Alții visează să locuiască în locul pe care ei înșiși, într-o bună zi, îl vor crea pentru a se simți „acasă”.
Unii vor să se mute cu copiii lor și familiile acestora. Alții doresc cu ardoare să se întoarcă în casa în care locuiseră, odată, cu părinții lor.
Unii cred că sunt doar în trecere prin acest centru; alții chiar sunt.
Unii nu mai vor să iasă din „casă”; alții amenință că pleacă „de acasă” în momentul următor.
Unii de abia așteaptă să ajungă acasă, oriunde-ar fi acest loc. Alții sunt deja acasă. Pentru că centrul psihiatric a devenit „acasă” al lor.
Pentru mine, acasă e locul unde mă simt acceptată, iubită și în siguranță.
Pentru tine, unde este ACASĂ?
CERC de sprijin 